Talentul extraordinar al lui Gică Hagi a făcut ca „micul magician“ să fie promovat la 14 ani la echipa Under-19 a FC Farul, unde se confrunta cu adversari de 18 ani, dar diferenţa de vârstă nu se cunoştea!
La evenimentul de lansare a cărţii „Campionii creează Campioni“, Gică Hagi, managerul tehnic al FC Viitorul şi cel mai mare jucător din istoria fotbalului românesc, a adus aminte şi de acest episod din cariera sa. „Profesorii m-au educat de mic de la copii şi juniori, cum a fost nea Ioji Bukkosi, nea Titi Mareş, care m-a promovat la U-19 când aveam 14 ani. Acum văd că se zice că nu poţi să joci când e o aşa diferenţă. Și nu cred că aveam fizic dezvoltat. Eram unul mic, plăpând şi slab şi am jucat cu patru ani mai mare, făcând-o bine. Deci orice se poate“, a povestit Hagi.
„M-am supărat pe ei“
În prezent director coordonator la Academia Hagi, Constantin Mareş (75 de ani) era în momentul în care l-a promovat pe Hagi la echipa Under-19 a FC Farul antrenorul acelei echipe, dar şi şeful centrului de copii şi juniori al clubului constănţean (antrenor coordonator). Îl remarcase pe micul Gică la grupa lui Bukkosi şi nu a ezitat să-l arunce într-o luptă cu adversari mai mari cu patru ani decât el. „Era echipa de juniori republicani, aşa cum se numea pe atunci, juniorii A de acum. Erau cei mai mari juniori, înainte de trecerea la seniorat. Hagi făcea antrenament la Bukkosi, îl luase de la Parcul Pionierilor Constanţa (actualul Palat al Copiilor), fusese competiţia Cravatele Roşii, iar el ieşise golgheter. Noi jucaserăm la juniori republicani etapa întâi, cu Liceul de Fotbal Eforie Sud şi am avut câţiva jucători care evoluaseră foarte slab. M-am supărat pe ei şi, în locul lor, i-am luat pe Hagi şi pe alţii. În etapa a doua am jucat la Tulcea şi l-am băgat titular pe Gică. Am câştigat meciul cu 6-0, iar Hagi a dat un gol din foarfecă. De atunci, a rămas acolo“, povesteşte Constantin Mareş.
„De ce m-aţi promovat?“
Puştiul de 14 ani Hagi a fost rapid remarcat şi la meciurile celor de până în 19 ani. „Deşi erau patru ani diferenţă, nu se vedea în joc. Peste ani, Hagi m-a întrebat: «De ce m-aţi promovat la 14 ani la cei de 18?». «Pentru că nu mai aveai nimic de învăţat la cei de 14, atât erai de bun. Dacă rămâneai acolo, stagnai şi atunci normal că te-am dat mai sus, la cei de 18, ca să ai meciuri mai puternice şi să te ajute să progresezi», am răspuns eu“, arată Constantin Mareş.
Remarcat meci de meci
În acele vremuri, arbitrii aveau obligativitatea să menţioneze în raportul de arbitraj jucătorii care se remarcau la fiecare meci, pentru selecţii la loturile naţionale de juniori. „Iar, meci de meci, la remarcaţi apărea Hagi, copil cu patru ani mai mic decât adversarii săi. Tot atunci se înfiinţase şi Luceafărul, centrul de pregătire al Federaţiei Române de Fotbal. L-au convocat şi pe Gică, dar tatăl lui nu a fost iniţial de acord, iar Federaţia l-a suspendat pe băiat un an. Anul următor însă, Federaţia a revenit cu solicitarea, iar acum şi-a dat şi tatăl acceptul. Astfel a ajuns Gică la Luceafărul“, menţionează Constantin Mareş.
„Am avut profesori foarte buni“
Atunci când a lansat cartea „Campionii creează Campioni“, Hagi a ţinut să remarce rolul pe care l-au avut în formarea şi dezvoltarea sa ca fotbalist, dar şi ca om, profesorii şi mentorii săi.
„Am avut profesori foarte buni. Am jucat în perioada cea mai bună a fotbalului românesc. În viaţă trebuie să ai mentori. Mulţumesc profesorilor care m-au format şi nu vreau să scap pe nimeni: Iosif Bukossi, Titi Mareş, Constantin Tâlvescu, Haşoti, Măndoiu, Pigulea, Ardeleanu, Tănase Dima, nea Mielu Voica, dom profesor Rădulescu, Cornel Drăguşin şi dacă am scăpat pe cineva îmi cer scuze. Au fost profesorii care m-au construit de la început, m-au format, mi-au dat o mentalitate, până să ajung la echipele de seniori. Acolo au venit mentorii. Orice copil care e talentat şi bun are nevoie de profesori. Aceştia te educă, te învaţă, te dezvoltă, iar când ajungi sus vin mentorii“, a spus Gică Hagi.
„M-am născut să câştig, nu să exist“
Potrivit „Regelui“, la acest nivel ai nevoie de mai mult de un profesor, ai nevoie de cineva care să te ghideze şi să te ţină cu picioarele pe pământ, „pentru că succesul e foarte mare“. „Și aici îi includ pe Ienei, Cornel Dinu, Mircea Lucescu, Puiu Iordănescu, Piţurcă, Di Stefano, Camacho, Toshack, Beenhakker, Antici, Cruyff şi Terim. Ei mi-au băgat în minte, cum spun eu mereu, că m-am născut să câştig, nu să exist. Nu puteam să deschid această carte fără să le mulţumesc tuturor în mod deosebit“, a precizat managerul tehnic al FC Viitorul.
Întâi a fost „magaziner“, iar apoi „doctor“
Hagi rememorează şi primele sale momente alături de echipa de seniori a României, unde a fost adus la o vârstă fragedă. „Când am ajuns mai sus, la 17 ani, la mentori l-aş pune pe Mircea Lucescu pe primul plan. M-a luat de la Luceafărul la 17 ani, junior - nu am jucat deloc la U-21 - şi m-a băgat direct la echipa mare. M-a luat cu el în cantonament iarna, am cărat mingi. Prima dată am fost «magaziner»! Apoi am fost ceva mai sus, «doctor», după care m-a băgat să stau pe teren, până când m-am acomodat. Când m-a simţit că sunt bun, mi-a dat drumul, m-a băgat titular la echipa naţională. Fiecare copil care e valoros şi căruia îi place fotbalul merită asemenea lucruri“, a punctat Gică Hagi.
Citeşte şi:
Iată-l pe Gică Hagi, în 1977, la 12 ani! „Hai, Gigele!“ Cum şi-a pus amprenta pe „Cupa Speranţelor“ micul magician de la echipa „Pescăruşul“ (galerie foto)
Acum 45 de ani, căpitanul Farului, Constantin Mareş, strângea condicile la ora 7.30 „Opriţi meciul, că au murit «cadavrele»!“ (galerie foto)
„Îi înnebunea pe toţi!“ Amintirile lui Gheorghiţă Vasile. A jucat fotbal cu Gică Hagi în echipa Şcolii 23 din Constanţa
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu