Considerat, pe bună dreptate, cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor, Gheorghe Hagi are şi unele episoade întunecate care, de-a lungul anilor, au fost ascunse de presa din România. Într-o carieră cu adevărat glorioasă, Gheorghe Hagi (56 de ani) a adunat 124 de selecţii şi 35 de goluri la echipa naţională, în perioada 1983-2000. Dincolo de cifrele menţionate mai sus, prestaţiile sale de pe teren au fost cu adevărat stelare, motiv pentru care Hagi a fost poreclit „Regele“ fotbalului românesc. Cu el în echipă, România s-a calificat la şase turnee finale, ceea ce acum pare a fi un vis interzis: Euro 1984, CM 1990, CM 1994, Euro 1996, CM 1998, Euro 2000.
În ciuda acestui bilanţ fabulos, nu toate au fost bune şi frumoase la naţională pe vremea Generaţiei de Aur. Nu o dată s-a povestit că în lot se formase o gaşcă, cu Hagi şi Popescu în frunte, iar cine nu era în graţiile liderilor nu mai era chemat la lot. De-a lungul anilor, s-a speculat că Gică Craioveanu a pierdut naţionala din acest motiv, iar ulterior şi Florin Răducioiu ar fi fost trecut pe linie moarte. Acum, înaintea meciului Germania - România din această seară de la Hamburg (ora 21.45, Pro TV), Marcel Răducanu (foto), fost mare fotbalist român, a vorbit cu presa din Germania, ţară în care s-a stabilit de ani buni. Răducanu, un fotbalist de profil ofensiv emblematic pentru Dortmund, club la care a jucat între 1982 şi 1988, a adunat foarte puţine selecţii pentru naţionala României: 21. O explicaţie clară pentru această situaţie ţine de faptul că, la un moment dat, în 1981 mai precis, Răducanu a refuzat să se mai întoarcă în ţară. Bineînţeles, fiind considerat un dezertor, nici n-a mai fost chemat la naţională, în anii comunismului. Problema e că nici după Revoluţia din 1989, Răducanu n-a mai fost luat în calcul, la prima reprezentativă. Asta în ciuda faptului că, după plecarea de la Dortmund în 1988, a ajuns la FC Zurich (Elveţia), unde a jucat până la finalul carierei sale, în 1990. Acum, în dialog cu Augsburger Allgemeine Zeitung, Răducanu (66 de ani) a povestit că n-a prins Mondialul din 1990 cu naţionala României din cauza lui Hagi! Declaraţiile lui Răducanu au fost preluate de gsp.ro şi arată influenţa pe care o avea „Regele“ la prima reprezentativă. Ce a povestit Marcel Răducanu? *Înaintea Mondialului din 1990, selecţionerul de atunci, Emerich Ienei, m-a invitat în minicantonamentul naţionalei de la Munchen. Dar când am ajuns acolo, mi-a spus că nu poate să mă ia la turneul final, fiindcă Hagi şi alţi jucători au fost împotrivă, pe motiv că nu jucasem în preliminarii.
Marcel Raducanu ar fi meritat sa joace macar un meci la acel turneu final. Era un atacant foarte percutant. Dobrin si Balaci au fost fotbalisti mai mari decat rejele Hagi. Hagi a avut parte de nenorocita de filiera machidoneasca, de presa utecista (Cristoiu, Nistorescu, Ioanitoaia, Alexandrescu) si de protectia fiilor partidului comunist: Nicu si Valentin Ceausescu. Eram pe stadion in 1983 la un cuplaj; Steaua - Sportul Studentesc in meciul vedeta. Steaua avea un lot slab de tot, abia se forma. Stoica si Sames erau batranii echipei. Hagi abia ajunsese la Sportul si toti scriau la superlativ de el. Ce a facut Hagi in acel meci? A cazut de 43 de ori la contacul cu mingea, iar arbitrul a dat fault de 41 de ori. De cele mai multe ori Hagi se arunca pentru ca nu era capabil de efort. Toata lumea era siderata de lipsa de forta, viteza si talent a acestui farserot. Ce vreau sa spun? L-am vazut pe Dobrin: ala trimitea tot stadionul intr-o parte cu o fenta, simtea unde va fi Doru Nicolae sau Radu II in cateva secunde si pasa instinctiv. Dobrin dribla 4-5 jucatori si se ducea cu ei in spate pana in poarta (vezi meciul de pe Dinamo din 1979). Balaci dribla superb, in viteza, prin invaluire, batea loviturile libere ca un snipper, alerga tot timpul, isi mobiliza echipa, isi dubla colegii, era sufletul Craiovei. Dar Hagi? La Brescia a fost dus cu mare tam-tam si s-a facut de ras: cadea la fiecare contact cu adeversarul. La Barcelona a fost tinut pe tusa pentru ca nu era capabil de efort; alerga mai putin decat portarul. La Galatasary, sub mana lui Lucescu, a inceput sa faca efort si si-a gasit locul de coordonator de joc. Chiar si asa, dupa 60 de minute era stors ca o lamaie.
Dobrin a fost cu cateva clase peste Hagi, chiar si Dan Coe a foost mai bun, Balaci la fel. urias in fotbal pe langa piticul asta de "rege" Da.. fratia machedonilor a organizat totul. cu Gica Popescu ., intre ei,
Germania - România 2-1 final:
Ovidiu Ioanițoaia: Încredere și moral
După o repriză dominată pe tabelă, dar și psihologic, de români, nemții s-au simțit lezați în amorul propriu și au apăsat accelerația până la blană. Posesia lor zdrobitoare, spre 75%, n-a întârziat să producă efecte. Gnabry a restabilit repede egalitatea, a marcat și T. Muller spre final, golurile unei victorii, s-o recunoaștem, meritate.
Spre lauda ei, naționala noastră a pus serioase probleme unui adversar din elita mondială. Ba și-a și depășit uneori condiția prin aceea că a arătat sânge rece, talent și curaj. Deși e regretabil că n-a rezistat până la capăt, ea și Rădoi și-au spălat multe păcate. România a părăsit terenul învinsă, dar cu fruntea sus, cu încredere și moral înaintea meciului decisiv cu armenii de luni seară.
Remus Răureanu: Meciul a arătat ca în tur și am pierdut la fel. Calculele nu se schimbă pentru noi, trebuie sa învingem Armenia peste trei zile și mai putem ajunge la baraj. Scorul e decent, diferența imensă din joc nu e uluitoare, aceasta mai e valoarea de azi a naționalei României. Nu mai exista maidan, nu mai sunt multe cluburi bune, mai putem să luptăm pentru o victorie cu Armenia, rezultatul maxim de care mai e capabil fotbalul din România.
Aurelian Botezatu: Luați ce-a fost bun
De departe cel mai bun meci al naționalei noastre, de la acel 1-2 cu Franța, la Euro 2016! Prima repriză, cel puțin, a fost impecabilă. Weltklasse! - cum ar spune chiar nemții. Iar din a doua, în ciuda golurilor primite, am rămas în special cu apărarea în multe momente eroică a tricolorilor, pe fondul unei presiuni fantastice a Germaniei. N-am câștigat, nu plecăm nici măcar cu un punct, însă pentru Armenia trebuie să uităm rezultatul și să luăm ce-a fost bun. Și au fost incredibil de multe lucruri bune.
Germania - România, 0-1 la pauză:
Ovidiu Ioanițoaia: Startul meciului le-a dat cu tifla celor care i-au văzut pe "tricolori" victime sigure. Hagi a trecut mingea printre picioarele lui Rudiger și i-a înscris Mannschaftului, șut cu stângul la colțul lung, primul gol din mandatul selecționerului Flick. Adevărată operă de artă, cei care s-au îndoit de valoarea lui Ianis au voie să roșească. Parcă jignită, Germania s-a năpustit în atac și a pus o presiune constantă. S-a jucat la o singură poartă, dar România, organizată meticulos, a închis bine, ermetic, orice culoar spre careul excelentului Niță.
Remus Răureanu: Cu cinci fundași, așa cum juca și "Generația de aur", România a redobândit și ambiția, și încrederea din anii de glorie. Parcă totul funcționează prea bine! Iar golul lui Ianis este, de fapt, al lui Gheorghe Hagi. El a creat un club special pentru fiul sau, căruia i-a dat banderola și l-a folosit în prima liga când era un adolescent. Prima repriza a fost povestea a zece ambițioși pe care i-a condus Hagi. Ne va fi greu sa mai rezistam așa și în a doua.
Aurelian Botezatu: Așa, da! Cu o apărare "sus", cu pressing și contraatacuri tăioase i-am lăsat mască pe oamenii lui Flick. E clar că se așteptau la un adversar mult mai docil. Iar după ce VAR-ul ne-a salvat de-un penalty care n-a fost niciodată, a venit reușita lui Hagi și nemții s-au trezit brusc sub presiune, greșind mai mereu ultima pasă, cu Leroy Sane și Jonas Hofmann campioni la baloane irosite. E adevărat, de pe la mijlocul reprizei secunde i-am lăsat pe amfitrioni să vină peste noi, dar apărarea, cu un Niță din nou providențial, a rezistat eroic.
Germania - România, înainte de meci:
Ovidiu Ioanițoaia: Atâția jucători a folosit Rădoi la națională încât a șters diferența dintre titulari și rezerve. Începând cu o echipă tânără contra Germaniei, doar cu Chiricheș și cu Stanciu dintre "senatori", selecționerul a păstrat varianta experimentată, cu Bancu, Cicâldău, Maxim ori Keșeru, pentru meciul crucial de luni, cu Armenia. Miră prezența lui Chiricheș în garnitura de start, știut fiind că acesta e la un cartonaș de suspendare. Cum rămâne de văzut și dacă Rădoi n-a riscat cu Pușcaș, vârf ce n-a prea convins în ultima vreme.
Remus Răureanu: 541, dar cifrele și așezarea de pe tabla din vestiar nu contează atât de mult. Dacă ar fi de ajuns, ar juca toată lumea cu cinci fundași contra Germaniei și i-ar bloca așa pe Gnabry, pe Sane, pe Werner. Dincolo de tactici, e nevoie ca fiecare jucător român să prindă cea mai bună seară posibilă, iar nemții să mai aibă și ghinion. Doar așa am putea să ciupim, miraculos, vreun punct.
Aurelian Botezatu: Ca să obținem ceva la Hamburg avem nevoie și de acel curaj, tupeu pe care vecina Ungaria l-a demonstrat la Euro 2020, când i-a smuls Germaniei o remiză la Munchen (2-2). Sigur, de atunci, Mannschaftul s-a schimbat mult în bine, grație noului selecționer Hansi Flick. Dar dacă împotriva unui asemenea gigant, calitativ mult superior, arăți prea mult respect chiar n-ai nicio șansă. Meciul-tur, pierdut doar cu 1-0 pe Arena Națională pentru că nemții s-au întrecut în ratări, este cel mai bun exemplu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu