noduri pescaresti pentru legarea firelor
Nodul Albright - este folosit pentru legarea a doua fire, de diametre sau/si materiale diferite, respectiv mono cu textil. Nodul rezultat are dimensiuni foarte mici si aluneca bine prin inele.
Nodul Blood - este folosit pentru legarea a doua fire, de diametre apropiate, chiar daca sunt din materiale diferite. E un nod rezistent si usor de facut, insa nu curge prea bine prin inele.
Nodul Uni dublu - este folosit pentru legarea a doua fire, de diametre apropiate, chiar daca sunt din materiale diferite. Este foarte simplu de legat si foarte rezistent.
echipamentul necesar
Spre deosebire de echipamentul folosit la pescuitul salaului cu naluci, pentru lansarea monturilor cu pestisor aveti nevoie de scule ceva mai *grele*, respectiv o lanseta cu lungimea intre 2,7 si 3,3 m , actiune tip B (medie) si greutatea de lansare (casting weight) intre 20-50 grame. E bine sa folositi o mulineta medie cu raportul de recuperare de maxim 5 : 1, pe care sa intre 100 de metri de nailon de maxim 0,30 mm. Firul cel mai indicat la acest tip de pescuit este nailonul cu grosimea de 0,22 - 0,25 mm, de preferat transparent, pentru a nu fi vizibil in apa. Salaul poate fi pescuit atat la pestisor viu cat si la pestisor mort (bucatica), insa din cauza ca nu se hraneste 100 % doar cu peste (nu este ihtiofag in totalitate), mai poate fi prins uneori si la diferite larve de insecte (ex : viermusi sau rame). Perioadele cele mai bune pentru pescuit la salau sunt seara si dimineata, insa uneori poate fi capturat si in timpul zilei sau al noptii, iar in cursul anului poate fi pescuit cu maxime rezultate primavara si toamna tarziu, cand temperatura apei se invarte in jurul a 14 - 15 grade celsius.
pestisori vii sau morti?.. si de care?
In legatura cu aceasta intrebare va putem spune ca parerile sunt impartite. In timp ce unii pescari folosesc doar pestisori vii, pentru altii acest aspect nu are nici o importanta. De-a lungul timpului am tot facut teste si am pescuit si cu viu si cu mort, dar concluziile noastre nu ne-au facut sa inclinam balanta intr-o parte sau alta. Am facut totusi unele observatii care pot influenta in bine partidele de pescuit la salau:
- daca pescuiti cu bucatica de peste atunci e bine ca aceasta sa includa si coada.
- uneori salaul e mofturos si prefera doar o anumita specie de pestisor, asa ca e bine sa aveti la dvs mai multe feluri, pentru a avea de unde alege. Pestisorul de momeala folosit, fie ca e viu fie ca nu, e bine sa aiba lungimea cuprinsa intre 4 si 7 cm, grosimea intre 1 - 1,5 cm si de preferat forma alungita. In cazul ca lungimea acestuia depaseste 7 cm atunci e mai indicat sa-l transati si sa pescuiti la bucatica de peste. Speciile pe care salaul le consuma in mod frecvent sunt: obletul, porcusorul, babusca, cleanul mic, caraselul si nu in ultimul rand guvidul. Pentru pescuit la bucatica de peste puteti incerca sa folositi cu rezultate bune, pe langa pestisorii mai sus amintiti si bucati de tipar sau de macrou.
monturi pentru salau cu pestisor
Monturile folosite la pescuitul salaului sunt destul de simple si alegerea lor se va face in functie de echipament, momeala disponibila, adancimea la care trage salaul in acel moment si conformatia substratului. O varianta de montura pentru pescuitul salaului cu pestisor viu, care ne permite sa pescuim la adancimea care ne convine, chiar si in zone cu agatatori pe fundul apei, este montura cu pluta culisanta, pe care o puteti vedea in imaginea alaturata . Avantajul acestei monturi fata de cea clasica cu pluta fixa, este ca datorita utilizarii montajului culisant, putem pescui lejer la distante mari de mal si la adancimi ce pot depasi cu mult lungimea lansetei. O alta montura cu peste viu, usor de realizat si frecvent utilizata, mai ales in locurile cu agatatori si apa curgatoare, este montura cu paternoster pe care o puteti vedea in a doua imagine. 
Pentru a putea folosi montura in locurile cu pricina e bine ca plumbul, de preferat cu forma alungita, sa fie legat cu un fir ceva mai subtire decat linia principala, ca sa se poata rupe usor daca e cazul. Pierdem plumbul dar scoatem pestele - ce sa facem?!- pescuitul necesita si sacrificii uneori! Ati observat deja ca in montura se foloseste un vartej triplu (zis si paternoster) care (teoretic) permite ca pestele sa se roteasca liber in jurul firului principal evitand astfel incurcarea forfacului. Pentru o mai mare claritate, puteti vedea aici un film interesant cu cateva monturi simple pentru salau si stiuca.
Zicem teoretic pentru ca pestisorul folosit ca momeala reuseste cumva sa incurce pana la urma forfacul, asa ca monturii respective (desi nu e rea si chiar prinde peste) i se pot aduce totusi unele imbunatatiri, prin inlocuirea vartejului triplu cu un distantor de sarma sau plastic, precum cele din imaginea urmatoare. 
In situatia ca nu dispuneti sau nu doriti sa utilizati nici paternoster, nici distantoare, atunci va ramane ca varianta de rezerva solutia unei bucle pe fir folosind nodul Dropper, dar aceasta nu va mai oferi aceiasi mobilitate pestisorului nostru. La final, dar nu in ultimul rand, va mai prezentam inca o montura pentru salau, ce poate fi vazuta in imaginea de jos si care poate fi folosita atat cu pestisor viu cat si mort (bucatica), de preferat in locuri fara agatatori, fiind considerata de majoritatea pescarilor drept una dintre cele mai prinzatoare monturi. Pe langa faptul ca este extrem de simplu de realizat, aceasta montura prezinta pestisorul (bucatica) direct pe substrat, adica exact acolo unde se hraneste de obicei salaul si datorita faptului ca foloseste un plumb culisant are in acelasi timp si marele avantaj ca nu opune nici un fel de rezistenta cand e luata 
momeala, fiind stiut faptul ca daca simte vreo urma de opozitie, salaul poate oricand sa refuze pestisorul. Dupa cum se vede e nevoie doar de un vartej, un plumb culisant si un opritor de cauciuc ( d = 4 - 6 mm) ce are rolul de amortizare a socurilor din momentul lansarii. Linia principala poate fi atasata de vartej fie printr-o bucla, fie folosind de exemplu nodul Uni. Greutatea plumbului va fi aleasa cat de mica, dar totusi suficient de mare (uzal 25 - 50 gr) pentru a asigura stabilitatea liniei (mai ales daca pescuim pe apa curgatoare).
forface si carlige folosite la salau
In ce priveste forfacele folosite la pescuitul salaului cu pestisor viu sau mort (bucatica), exista trei tipuri mari si tari, dupa cum se poate vedea si in imaginea alaturata. Forfacul cu un singur carlig este in mod sigur unul dintre cele mai usor de realizat si de utilizat, pentru peste viu fiind suficient sa agatati carligul de gura sau de spatele acestuia, acest tip de fixare asigurandu-i un grad inalt de mobilitate si o buna durata de viata. Daca folositi bucatica (peste mort) puteti sa treceti firul prin corpul pestelui cu ajutorul unei iglite lungi, in acelasi mod cum se fixeaza boiliesul pe firul de par, astfel carligul ramanand total expus. Forfacul cu un carlig are totusi si un dezavantaj, respectiv faptul ca procentajul de ratari e destul de ridicat, in special atunci cand salaul musca slab. Daca doriti sa micsorati procentul de rateuri atunci e mai bine sa folositi forfacul numarul 2, respectiv cel cu doua carlige legate la distanta de 3 - 4 cm intre ele. La fel ca forfacul numarul 1 si acesta poate fi utilizat atat cu pestisor mort sau bucatica de peste, agatand carligele (pe langa linia laterala) unul aproape de coada si celalalt spre capat, dar si cu peste viu - situatie in care un carlig se va prinde de gura pestelui sau imediat dupa branhie, iar al doilea va fi fixat sub inotatoarea dorsala.
Spre deosebire de primele doua tipuri prezentate, forfacul numarul 3 este mai rar folosit desi este la fel de eficient atat cu pestisor viu cat si cu bucatica. Fixarea carligului se face la fel indiferent de pestele folosit, dar e nevoie de o oarecare indemanare in cazul ca pescuim cu viu. E obligatorie o iglita lunga si subtire, care se introduce usor cam la 1 cm in spatele branhiei (aproape de coloana vertebrala) si apoi se impinge incet prin muschiul de pe spatele pestelui (dar fara sa-i atingem coloana), pana capatul iese cam la 2 cm inaintea cozii. Se prinde forfacul in iglita si se trage in partea cealalta, apoi se blocheaza *firul de par* cu un opritor, in acest fel acul ramanand expus. Acest ultim forfac prezentat are avantajul ca evita inteparea prea adanca a salaului, carligul fixandu-se in gura acestuia, fara sa-i produca rani grave. Lungimea forfacelor poate fi undeva intre 15 - 50 cm, materialul indicat pentru realizarea lor fiind nailonul transparent cu grosimea de 0,20 - 0,25 mm, iar tipurile de carlige recomandate sunt cele drepte nr. 1/0, cu paleta sau ochet. Daca situatia o impune puteti folosi si carlige mai mici ( ex : nr 2 ) sau mai mari (nr 2/0), dupa necesitati.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu